TIPURI DE ȚESUTURI VEGETALE

Plantele cresc datorită unui țesut de creștere (fig. 15) care se află în embrionul seminței, iar la planta adultă, în vârfurile rădăcinilor și ale tulpinilor (asigurând creșterea în lungime) și în alte zone implicate în creștere.

La suprafața organelor plantelor se află un țesut de apărare – epiderma, cu celule strâns unite între ele. La frunze, unele din celulele epidermei formează stomate (fig. 16), structuri care permit circulația apei și a aerului între frunză și exterior. Vei învăța despre funcționarea acestora la lecțiile despre fotosinteză, respirația și transpirația plantelor. La rădăcinile tinere, unele celule ale epidermei sunt transformate în peri absorbanți (fig. 17), cu care preiau apa din sol. Vei învăța despre aceștia la lecția referitoare la absorbția apei de către rădăcină.

Sub epiderma rădăcinii și a tulpinii se află scoarța, un țesut cu celule cu pereți subțiri, cu mici spații între ele (fig. 18). Între epiderma superioară și inferioară a frunzei se află țesutul asimilator, format din celule cu clorofilă și care realizează fotosinteza (fig. 19).

Circulația sevelor prin plantă se realizează cu ajutorul țesutului conducător (fig. 20), cu celule alungite ca niște tuburi (numite vase) și cu pereții celulari îngroșați. Acest țesut este de două tipuri:

• țesutul lemnos, format din celule moarte, din care au rămas doar pereții – transportă seva brută (apa și substanțele minerale absorbite din sol) de la rădăcină spre frunze;

• țesutul liberian, format din celule vii – transportă seva elaborată (apa și substanțele organice produse prin fotosinteză) de la frunze în tot restul plantei.

Vasele se grupează în fascicule care conțin țesut conducător și țesut mecanic.
Vei învăța mai multe despre aceste țesuturi la lecțiile despre circulația sevelor în corpul plantei.

16