UNITATEA 1

Între structura organelor și rolurile lor există o legătură strânsă; de aceea, este importantă studierea tipurilor de țesuturi din alcătuirea organelor. Unele organe se pot contracta, altele pot produce anumite substanțe etc., datorită țesuturilor pe care le conțin.

De exemplu, unele organe conțin țesut muscular în cantitate foarte mare (mușchii care asigură mișcarea corpului – fig. 9) sau în cantitate mai mică (în pereții organelor cavitare, cum este stomacul). Organele care conțin țesut muscular pot realiza contracții mai ample sau mai reduse, datorită comenzilor date de sistemul nervos și conduse prin nervi, care conțin predominant țesut nervos.

Fig. 9 Mușchi cu țesut
muscular

Fig. 10 Organ cavitar cu țesut
muscular și țesut glandular

Fig. 11 Glandă cu țesut
glandular

Țesutul muscular și țesutul nervos lipsesc la plante. Totuși, există țesuturi care sunt prezente atât în organele vegetale, cât și în cele animale și umane, cum este țesutul secretor (glandular). La fel ca țesutul muscular, țesutul glandular este prezent în glande, care pot fi organe propriu-zise (cum este ficatul – fig. 11) sau prezente în pereții unor organe cavitare (cum sunt glandele din pereții stomacului – fig. 10). Și glandele primesc comenzi prin nervi, deci și glandele sunt inervate.

Țesutul muscular, țesutul secretor și țesutul nervos sunt conectate în structura organelor printr-un țesut de legătură, țesutul conjunctiv.

Unele organe sunt specializate în preluarea informațiilor din exteriorul corpului și sunt numite organe de simț. Și ele pot conține diferite tipuri de țesuturi, care să le permită să realizeze optim preluarea informațiilor.

Aplicaţie

Observă fragmentul de piele din fig. 12. Ce rol au mușchii, glandele, nervii și vasele din piele? Dar stratul superficial al pielii?

Fig. 12 Fragment de piele

Cuprins: