Materiale necesare: microscop, lamă, lamelă, băț de chibrit, soluţie de
iod, pipete.
Mod de lucru
1.
Picură cu pipeta o picătură de soluţie de iod pe o lamă curată.
2.
Răzuiește uşor cu capătul neacoperit al unui chibrit partea interioară
a obrazului tău (fig. 16). Astfel, pe capătul chibritului vei recolta celule
din mucoasa bucală ş i salivă.
3.
Amestecă celulele recoltate rotind capătul chibritului în picătura de iod
de pe lamă.
4.
Acoperă mixtura de iod cu lamela.
5.
Priveşte preparatul la microscop la o mărime mică (fig. 17A), apoi la
o mărime mare (fig. 17B).
Poți desena în caietul de biologie una sau
mai multe celule observate la microscop.
Fig. 17Celule din mucoasa
bucală, observate la
microscop (A, B)
Fig. 16
Recoltarea
probei biologice
2.
Țesuturile conjunctive sunt țesuturi de legătură între alte țesuturi sau între organe. Ele sunt formate
din celule și din fibre conjunctive conectate prin substanța fundamentală. După consistența
substanței
fundamentale, țesuturile conjunctive sunt grupate în patru categorii prezentate mai jos.
a.
Țesutul conjunctiv fluid (sângele și limfa, fluide cu rol de transport); folosind Cuprinsul manualului,
găsește lecția Sângele, în care vei putea observa o imagine microscopică cu o probă de
sânge uman.
b.
Țesutul conjunctiv moale; exemple: țesutul lax – fig. 18 (din piele și din mucoase), țesutul adipos
– fig. 20 (din profunzimea pielii și din jurul organelor, cu rol de protecție), alte țesuturi moi
din tendoanele mușchilor,
din măduva oaselor, din pereții vaselor de sânge etc. Ce rol are țesutul
adipos din piele? În ce scop se hrănesc mai intens mamiferele înainte de anotimpul rece?
c.
Țesutul conjunctiv semidur (cartilaginos) – fig. 19; exemple: cartilajele dintre vertebre, partea
externă a urechii, cartilajele laringelui etc. Cartilajele, unele mai rigide, altele mai elastice, nu
conțin vase de sânge, fiind acoperite de un țesut moale. Compară consistența urechii cu cea a
nasului. Ce observi?
d.
Țesutul conjunctiv dur (osos) – fig. 21, are două forme: compact și spongios; substanța sa fundamentală,
cu o cantitate mare de săruri minerale, dă oaselor rol de susținere și de protecție.