Plantele verzi, algele și unele bacterii sunt capabile de fotosinteză datorită clorofilei; ele folosesc energia luminoasă pentru a transforma apa și dioxidul de carbon în substanțe organice. Un număr mic de bacterii folosește energia chimică obținută din diverse reacții chimice în chimiosinteză pentru a produce substanțele organice necesare, pornind tot de la substanțe minerale.

Aceste organisme sunt producătorii din lumea vie, iar modul lor de hrănire se numește autotrof. Ele reprezintă hrana pentru celelalte organisme, care nu pot produce substanțe organice pornind de la substanțe minerale. Acestea vor lua substanțe organice din mediu sau vor consuma alte organisme.

Consumatorii și descompunătorii se hrănesc heterotrof; au nevoie de substanțe organice din mediu pentru hrană și pentru sinteza propriilor substanțe organice.

Există mai multe tipuri de hrănire heterotrofă: consumul activ de organisme vegetale sau animale (aici intră animalele, consumatorii lanțurilor trofice); hrănirea saprofită și cea parazită.

Organismele saprofite se hrănesc cu substanțe organice din mediu sau din organismele moarte; ele sunt descompunătorii din lanțurile trofice și sunt reprezentate de unele bacterii și de ciuperci. Organismele parazite se hrănesc pe seama altor organisme vii, pe care le exploatează fără a le omorî. În această categorie se întâlnesc reprezentanți din toate regnurile lumii vii: bacterii, protiste, fungi, plante și animale.

Există și organisme care se hrănesc atât autotrof, cât și heterotrof – organismele mixotrofe. În această categorie intră euglena (care se hrănește autotrof la lumină și heterotrof, la întuneric), organismele simbionte (lichenii), semiparazite (vâscul) și plantele carnivore. Toate acestea vor fi studiate într-o lecție separată.

Amintește-ţi

Fig. 3 Categorii și relații trofice

Amintește-ţi