Fiecare organ digestiv are o structură adaptată pentru rolurile sale, iar împreună, asigură digestia. Digestia reprezintă transformarea (mecanică, fizică și chimică) a alimentelor pentru extragerea substanțelor hrănitoare ce vor fi absorbite în sânge și eliminarea substanțelor neabsorbite.

Procesele mecanice constă în micșorarea particulelor alimentelor și în deplasarea lor prin tubul digestiv (fig. 21). Mușchii organelor digestive asigură ingerarea și mestecarea (masticația) alimentelor, amestecarea lor cu sucurile digestive și deplasarea prin și între organele tubului digestiv. Ce mușchi și ce contracții prezintă organele digestive?

Procesele fizice constă în special în dizolvarea substanțelor în sucurile digestive (fig. 22), ajutată de procesele mecanice. Din gură și până în intestinul subțire, alimentele devin tot mai fluide, sucurile digestive conținând apă în diferite cantități. Dizolvarea ajută transformările chimice.

Procesele chimice sunt reacții chimice ce asigură transformarea unor substanțe în alte substanțe. În digestie, spre deosebire de fotosinteză, reacțiile chimice sunt descompuneri ale unor molecule mai mari în molecule mai mici, mai ușor de absorbit în sânge. Aceste reacții chimice digestive depind de substanțele speciale din sucurile digestive, enzimele.

Fig. 21 Procese
mecanice

Fig. 22 Dizolvarea
în suc gastric

Alimentele conțin substanțe organice (glucide, proteine, lipide, vitamine) și substanțe anorganice (apă, săruri minerale) (fig. 23). Mineralele, apa și vitaminele au molecule mici și pot fi absorbite direct. Substanțele organice complexe sunt descompuse de enzime specifice.

Unele descompuneri transformă direct substratul în produșii finali, absorbabili (fig. 24A); alte reacții formează inițial produși intermediari, descompuși ulterior de alte enzime în produși absorbabili fig. 24B). Denumirea enzimelor indică substanțele descompuse.

Fig. 23 Substanțe organice complexe din hrană