FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE ÎN LUMEA VIE

Reptilele au corpuri de forme diferite, moduri de viață și de hrănire diferite. La șerpi, articulația mandibulei permite o deschidere largă a gurii, șerpii putând îngiți prăzi mai groase decât corpul lor. Prada este înghițită întreagă și are nevoie de timp îndelungat pentru digestie (fig. 32). Dinții sunt curbați înapoi pentru a fixa prada (fig. 33). La șerpii veninoși ei sunt străbătuți de canale de la glandele cu venin. Limba e subțire și bifurcată.

Fig. 32 Șarpe înghițind o pradă mai groasă decât corpul său

Fig. 33 Schelet de șarpe – deschiderea gurii

Păsările nu au dinți. Rolul de prindere a hranei și de eventuală mărunțire a ei revine ciocului, care are mărimi și forme diverse, în funcție de tipul de hrană.

Păsările au două organe digestive diferite de alte vertebrate: gușa, o dilatare a esofagului, în care hrana e înmuiată și pipota, un stomac suplimentar cu pereții musculoși care macină hrana (fig. 34).

Sistemul digestiv al mamiferelor este alcătuit după modelul învățat la sistemul digestiv uman. După modul de hrănire, mamiferele se împart în erbivore, carnivore și în omnivore și prezintă adaptări la tipul de hrană.

Dinții sunt diferențiați, iar numărul și dezvoltarea lor diferă de la un grup la altul.

Fig. 34 Sistemul digestiv la păsări

• La erbivore, incisivii sunt mai dezvoltați, iar caninii de obicei absenți; la erbivorele rumegătoare și măselele sunt bine dezvoltate, pentru a rumega vegetalele.

• Carnivorele au incisivi mici, canini mari și ascuțiți, măsele cu vârfuri tăioase; insectivorele au toți dinții mici și ascuțiți.

• Omnivorele au dinții dezvoltați relativ egal.

Cuprins:

Șarpe înghițind prada