În lecțiile anterioare au fost studiate cele mai întâlnire modalități de hrănire în lumea vie – fotosinteza
(la plante) și consumul activ al altor organisme (la om și animale). Să vedem și celelalte moduri de
hrănire, prezentate pe scurt în introducerea acestui capitol.
Hrănirea heterotrofă saprofită – presupune consumul de substanțe organice din mediu (fig. 38)
sau din corpurile moarte ale altor viețuitoare (fig. 39). Prin descompunerea resturilor vegetale și a
cadavrelor, bacteriile și ciupercile saprofite participă la reciclarea materiei și la îmbogățirea solului.
Fig. 38
Mucegai pe fructe
Fig. 39
Acțiunea descompunătorilor
Hrănirea heterotrofă parazită este întâlnită la
reprezentanți din toate regnurile lumii vii. Paraziții
sunt organisme cu o alcătuire a corpului mai
simplă decât a rudelor din aceleași grupe de organisme,
deoarece extrag hrana gata de asimilat.
Ele au organe cu care se fixează de corpul
gazdei sau pătrund în corpul acesteia. Plantele
parazite (fig. 40) sunt lipsite de clorofilă și absorb
seva altor plante pe care sunt fixate. Ele
produc numeroase flori și semințe. Animalele
parazite produc numeroase ouă.
Amintește-ţi
•
Reamintește-ți viermii studiați în clasa a V-a! Dă exemple de viermi paraziți intestinali și de paraziți externi. Care sunt adaptările lipitorilor la hrănire (fig. 1)?
Fig. 40
Cuscuta – planta parazită,
înfășurată pe o planta gazdă
Fig. 41
Gura cu rol de ventuză la lipitoare
Pagubele produse gazdelor de către paraziți sunt: consumul de substanțe din corpul acestora, producerea
de toxine care scad rezistența gazdei, producerea unor leziuni care pot produce deshidratarea
la plante sau hemoragii și infecții, la animale. Toate aceste pagube nu ucid gazda, căci parazitul
are nevoie ca gazda să supraviețuiască și să îl hrănească pentru mai multă vreme, dar o pot îmbolnăvi.
Paraziții au o mare capacitate de înmulțire și de răspândire; o igienă riguroasă limitează îmbolnăvirile.
Ce reguli de igienă previn contaminarea cu ouă de viermi paraziți?