FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE ÎN LUMEA VIE

RESPIRAȚIA LA PLANTE

Prin fotosinteză, plantele produc oxigenul de care noi avem nevoie pentru a respira. Dar și plantele respiră, având nevoie de oxigen. Vom vedea cum este posibil acest lucru.

Fig. 8 Fotosinteza și respirația la plante

Amintește-ţi

• Amintește-ți schimbul de gaze specific fotosintezei și compară-l cu cel din imaginea alăturată. Care sunt noutățile pe care le-ai aflat învătând formula respirației?

Din punctul de vedere al ecuației reacției chimice, fotosinteza și respirația sunt procese opuse. Ele sunt posibile datorită localizării diferite în celulă: fotosinteza în cloroplaste, iar respirația în mitocondrii (fig. 8).

Fotosinteza și respirația aerobă sunt reacții complementare. Produșii uneia sunt combustibilul de care are nevoie cealaltă. În respirație, plantele consumă în general glucide (amidon, glucoză), dar și lipide (grăsimi) sau proteine. Combustibilul preferat este glucoza. Oxigenul pătrunde prin stomatele deschise, iar prin spațiile intercelulare, străbate membranele, ajunge în citoplasmă și apoi în mitocondrii, unde au loc reacțiile producătoare de energie.

Influența factorilor externi și interni asupra respirației plantelor

Temperatura. Respirația plantelor crește odată cu creșterea temperaturii, de la 0°C până pe la 30°–35°C. Excepții: coniferele respiră și la –25°C, iar algele din apele termale și la +65°C.

Fig. 9 Semințe în timpul germinației

Apa. Cantitatea de apă din celule variază de la 10% (în semințe) până la 90%. Substanțele organice care sunt descompuse pentru furnizarea de energie trebuie să fie dizolvate în apă. Astfel, semințele uscate pot fi păstrate uneori ani de zile fără să își piardă proprietățile deoarece, în lipsa respirației, substanțele de rezervă din ele rămân intacte. Dacă sunt puse în apă, substanțele organice sunt descompuse de către enzime, iar semințele pot germina. Celulele embrionului din sămânță vor crește și se vor dezvolta pe baza substanțelor organice și a energiei eliberate în respirație (fig. 9).

Oxigenul este absolut necesar respirației aerobe. În lipsa lui (în inundații, când spațiul dintre particulele solului e plin cu apă), plantele pot rezista respirând anaerob doar câteva zile.

Lumina. Deși plantele respiră și la lumină, și la întuneric, doar la lumină stomatele sunt deschise, ceea ce intensifică schimbul de gaze și favorizează respirația.

Vârsta. Intensitatea maximă a respirației este în timpul germinației semințelor. Celulele unui țesut tânăr respiră mai intens decât celulele unui țesut bătrân.

Cuprins: