UNITATEA 2

Mod de lucru: doi elevi construiesc cei doi „plămâni”, folosind baloanele mici, paiele și banda adezivă/ sfoara. Al treilea elev taie bidonul de plastic în partea de jos și montează dopul din plastilină/ plută. Al patrulea elev introduce de jos „plămânii” în sticlă, trecând paiele prin dop. Atenție ca paiele să nu fie astupate! Al cincilea elev prinde cu banda adezivă balonul mai mare în partea de jos a sticlei. Trageți de partea de jos a balonului‑„diafragmă”. Ce modificări apar în „plămâni” dacă trageți ușor de balonul‑„diafragmă”? Dar dacă îl lăsați să revină în poziția inițială? Cum puteți face să intre mai mult aer în „plămâni”? Comparați dispozitivele create de toate grupele. Discutați concluziile în clasă.

În timpul unei respirații, sângele trece de patru-cinci ori prin vasele de sânge de la suprafața alveolelor, în ritmul impus de inimă. Pereții subțiri ai alveolelor pulmonare și ai capilarelor pulmonare permit trecerea surplusului de CO₂ din sânge în plămâni, în timp ce o cantitate de O₂ trece din alveole în sânge, realizând oxigenarea sângelui. Respirația se continuă în afara sistemului respirator, în sânge (fig. 18).

Sângele oxigenat este roșu intens și este reprezentat convențional cu roșu, iar cel neoxigenat este roșu-brun, fiind reprezentat cu albastru.

O₂ și CO₂ se află în aerul inspirat și în cel expirat, în concentrații diferite. Ce gaz predomină în aerul atmosferic?

O₂ și CO₂ se află în concentrații diferite în sângele oxigenat și în cel neoxigenat. Trecerea gazelor respiratorii din aer în sânge și invers se realizează de la concentrația mai mare la concentrația mai mică.

2. Etapa sanguină

Între plămâni și organele corpului, gazele respiratorii sunt transportate de sânge. Putem identifica un traseu al sângelui oxigenat (plămâni → inimă → toate organele) și un traseu al sângelui neoxigenat (toate organele → inimă → plămâni). Prin sânge, O₂ și CO₂ sunt transportate în diferite forme: fie dizolvate în plasma sângelui, fie legate reversibil de globulele roșii din sânge (care conțin o proteină transportoare, hemoglobina).

La trecerea sângelui prin vasele de sânge mici (capilarele) din toate organele, oxigenul este cedat pentru etapa celulară a respirației.

3. Etapa celulară

Amintește-ți reacția respirației aerobe. În celule, O₂ „arde” substanțele nutritive (în special, glucoza) aduse de sânge, producându-se CO₂, apă și energie. Așa cum ai învățat, respirația celulară începe în citoplasmă și se termină în organitele cu rol în producerea energiei (mitocondrii). Pentru a putea păstra energia produsă, celulele au molecule‑„depozit”, de unde o pot prelua și folosi în diferite procese: producere de substanțe, creștere, regenerare, mișcare etc.

Fig. 18 Schimburi și transporturi
de gaze respiratorii

Aplicații

1. Ce tip de celule din corp nu trebuie să consume oxigen? De ce?

2. În ce situații cantitatea de CO₂ produs în celule va fi mai mare? Ce efect va avea această modificare asupra frecvenței respiratorii? De ce?

Cuprins:

Schimbul de gaze respiratorii