FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE ÎN LUMEA VIE
2
Măsurarea unor parametri ai sistemului respirator
1. Frecvența respiratorie (numărul de respirații dintr-un minut) depinde de diferiți factori: vârstă,
sex, stare de sănătate, efort fizic, temperatura mediului etc.
Activitate în echipe
LUCRARE PRACTICĂ • MĂSURAREA FRECVENȚEI RESPIRATORII ÎN REPAUS ȘI LA EFORT
Organizați-vă în echipe de 5–6 elevi. Pe caiet, realizați un tabel în care să întregistrați valorile obținute.
Ce rubrici ar trebui să aibă acest tabel? Este suficient un cronometru sau un ceas.
Etapa 1. Numărați inspirațiile (sau expirațiile) dintr-un minut în stare de repaus, stând așezați pe scaun
de cel puțin cinci minute; înregistrați valorile în tabel.
Etapa 2. Repetați numărarea respirațiilor și la efort (după o alergare ușoară sau după 20 de genuflexiuni,
precedate de exerciții ușoare de încălzire); scrieți și aceste valori în tabel.
Comparați rezultatele obținute pentru fiecare elev, apoi la nivelul echipelor și la nivelul clasei. Care este cea mai mică frecvență de repaus obținută? Dar cea mai mare frecvență de efort? Există diferențe de frecvență respiratorie între fete și băieți?
Comparați rezultatele obținute pentru fiecare elev, apoi la nivelul echipelor și la nivelul clasei. Care este cea mai mică frecvență de repaus obținută? Dar cea mai mare frecvență de efort? Există diferențe de frecvență respiratorie între fete și băieți?
2. Volumele respiratorii au fost măsurate prin diferite metode, fiind descrise patru volume respiratorii:
1) volumul curent (aproximativ 0,5 l) – aer inspirat și expirat în mod normal;
2) volumul inspirator de rezervă – aer inspirat suplimentar, forțat;
3) volumul expirator de rezervă – aer expirat suplimentar, forțat;
4) volumul rezidual – aer care rămâne în plămâni, chiar și după o expirație forțată.
2) volumul inspirator de rezervă – aer inspirat suplimentar, forțat;
3) volumul expirator de rezervă – aer expirat suplimentar, forțat;
4) volumul rezidual – aer care rămâne în plămâni, chiar și după o expirație forțată.
În cabinetele medicale, volumele respiratorii sunt măsurate și înregistrate grafic (fig. 19) cu un aparat
(spirometru). Ele pot fi măsurate și mai simplu, folosind baloane de cauciuc, ca în experimentul
descris în manualul digital. De asemenea, diferența dintre inspirațiile și expirațiile normale și profunde
poate fi evidențiată și prin măsurarea perimetrului cutiei toracice.
LUCRARE PRACTICĂ • MĂSURAREA PERIMETRULUI CUTIEI TORACICE
Fig. 19
Înregistrarea
grafică a unor
volume respiratorii
grafică a unor
volume respiratorii
Mod de lucru: pentru a evidenția diferența dintre respirația normală și respirația
maximală se poate măsura perimetrul cutiei toracice. În fiecare pereche, un
elev inspiră și expiră conform indicațiilor de mai jos (etapele 1–4), celălalt măsoară
perimetrul cutiei toracice în cele patru situații, notând rezultatele într-un
tabel; apoi rolurile sunt inversate. Ce rubrici va avea tabelul?
Etape:
1. inspirație normală; 2. expirație normală; 3. inspirație forțată;
4. expirație forțată.
Rezultatele din tabele sunt comparate pentru fiecare elev, pentru fiecare pereche
și la nivelul clasei. Care a fost cea mai mare diferență de perimetru dintre
inspirația normală și cea forțată? Care este cea mai mare diferență între
inspirația forțată și expirația forțată? Există diferențe între rezultatele înregistrate
pentru fete și pentru băieți? Discutați concluziile în clasă.
Găsiți corespondența dintre literele A-D din graficul alăturat (fig. 19), care corespunde unei măsurări cu spirometrul și etapele din activitatea practică anterioară.
Găsiți corespondența dintre literele A-D din graficul alăturat (fig. 19), care corespunde unei măsurări cu spirometrul și etapele din activitatea practică anterioară.
63
Măsurarea volumelor respiratorii
Apasă butonul Redă şi priveşte cu atenţie.
Exersează!
Asociază volumele respiratorii din prima coloană cu situațiile descrise în coloana a doua.
VR
VER+VR
VER+VC
VER+VC+VIR
aer rămas în plămâni după o expirație forțată
aer rămas în plămâni după o expirație normală
aer expirat forțat, după o inspirație normală
aer expirat forțat, după o inspirație forțată