În lumea vie, circulaţia este o funcţie de nutriţie vitală. Ea permite deplasarea substanţelor în formă
lichidă, în corpul tuturor viețuitoarelor. Deci, toate vieţuitoarele sunt dependente de apă.
Primele organisme de pe Terra au apărut și s-au dezvoltat în mediul acvatic. Substanţele necesare
vieţii pătrund în corpul vieţuitoarelor sub formă dizolvată în apă. Organismele unicelulare (fig. 1) fac
schimburi cu mediul lor de viaţă pe toată suprafaţa membranei celulare. Organismele pluricelulare
(fig. 2) fără ţesuturi specializate conduc apa prin corpul lor de la o celulă la alta; chiar dacă celulele
au pereţi celulari, aceștia sunt subţiri.
Plantele terestre au ţesuturi specializate, dintre care unele, cu celule cu pereţi groși, au nevoie
de un sistem de tuburi prin care să circule substanţele necesare vieţii și care să facă legătura dintre
mediul intern și mediul extern. Aceste tuburi ramificate care conduc substanţele în corpul plantelor
se numesc vase conducătoare (fig. 3), iar plantele care le conțin se numesc plante vasculare.
Fig. 1
Organisme unicelulare
în mediul extern
Fig. 2
Mușchi – celule cu pereții
celulari subțiri
Fig. 3
Vase conducătoare,
la microscop
În regnul animal circulaţia lichidelor în corp se poate realiza în diferite forme. La fel ca plantele mai
simple, primele grupe de nevertebrate (spongierii, celenteratele și viermii laţi) nu au organe specializate
pentru circulaţia lichidelor cu rol de transport și realizează schimburi de substanţe cu mediul pe
toată suprafaţa corpului. La animalele mai complexe, schimburile de substanţe și transportul acestora
în corp se fac prin organe specializate. Moluștele și artropodele prezintă un sistem circulator
deschis; sângele lor circulă prin organe specializate, dar, în unele regiuni, ajunge în cavităţi sau în
lacune ale corpului. Unele nevertebrate (viermii inelaţi, de exemplu) și toate vertebratele prezintă un
sistem circulator închis (fig. 4). Sângele lor se deplasează doar prin organele sistemului circulator
(inimă sau inimi și vase de sânge) și nu vine în contact direct cu celulele; schimburile de substanţe cu
organele corpului pot avea loc doar la nivelul unor vase cu pereți foarte subţiri.
Fig. 4
Sistem circulator închis:
a – vierme inelat (râmă); b – mamifer (câine)
Aplicaţie
Compară cele două
tipuri de sisteme prin
care circulă sângele
în corpul animalelor.
Folosește manualul
digital ca sursă de informaţii
suplimentare.