Circulaţia sângelui prin inimă și vase poate fi observată prin măsurarea unor caracteristici specifice,
numite parametri. Să analizăm împreună câţiva parametri ai sistemului circulator uman.
Frecvenţa cardiacă reprezintă numărul de bătăi ale inimii, care indică numărul de sistole ventriculare,
egal cu numărul de cicluri cardiace dintr-un minut. De obicei, frecvenţa cardiacă este măsurată
prin intermediul unui alt parametru, pulsul arterial.
Problemă
Calculează numărul de bătăi ale inimii, pe parcursul unei zile, pentru o persoană care are
frecvenţa cardiacă medie de 80 de bătăi pe minut.
Află mai mult!
Efortul, emoţiile, căldura foarte puternică și unele substanţe pot face ca frecvenţa de contracţie a
inimii să crească până la 200 de bătăi/minut; creșterea frecvenţei cardiace este numită tahicardie.
Somnul, scăderea temperaturii și diverse substanţe pot scădea frecvenţa cardiacă. Atât creșterea,
cât și scăderea acestei frecvenţe pot fi înregistrate și în unele boli.
Volumul sistolic (volumul bătaie) este volumul de sânge pompat de un ventricul la fiecare sistolă
ventriculară; în repaus, fiecare ventricul pompează câte 70–75 ml de sânge în artere. Volumul sistolic
depinde de forţa de contracţie a ventriculelor și este mai mare în efort.
Debitul cardiac este volumul de sânge pompat de inimă într-un minut. Se poate calcula înmulţind
valoarea volumul sistolic cu frecvenţa cardiacă. Compară debitul cardiac cu alt debit învăţat.
Problemă
Volumul de sânge pompat de inima unui tânăr în repaus, la fiecare sistolă, este de 75 ml de
sânge. În această stare, frecvenţa sa cardiacă este de 80 de bătăi/minut. Folosind formula
DC = Vb × FC, debitul cardiac de repaus al tânărului este de 6 l/min (75 ml × 80 = 6000 ml = 6 l).
Cu această formulă de calcul, calculează debitul cardiac al tânărului în timpul practicării unui
sport, în care frecvenţa cardiacă este de 200 bătăi/minut, iar volumul sistolic este de 150 ml de
sânge. De câte ori și în ce scop a crescut debitul cardiac în efort, faţă de cel de repaus?
Pulsul arterial este o destindere a peretelui arterei, la trecerea unui
volum mai mare de sânge, la fiecare sistolă ventriculară. Pulsul arterial
poate fi înregistrat prin palpare (fig. 40), presând ușor o arteră
care se află lângă un os: la nivelul încheieturii mâinii (pe artera
radială), la tâmplă (pe artera temporală), lateral pe gât, sub mandibulă
(pe artera carotidă). Este suficient să avem un cronometru sau
un ceas. Se recomandă măsurarea pulsului arterial de repaus după
cinci minute de la oprirea oricărei activităţi fizice. Poate fi măsurat
într-un minut, în 30 s sau 15 s (înmulţind în aceste cazuri cu 2 sau
cu 4 pentru a obţine valoarea pulsului într-un minut).
Fig. 40.
Palparea pulsului arterial
Prin palparea
pulsului putem obţine informaţii despre volumul sistolic (puls puternic sau slab), despre frecvenţa
cardiacă (puls rapid sau lent) și despre intervalele dintre sistole (puls ritmic/regulat sau neregulat).