Peștii, amfibienii și reptilele au temperatura corpului variabilă în funcţie de temperatura mediului de viaţă; aceste animale „cu sânge rece” reușesc să supravieţuiască în condiţii nefavorabile migrând, intrând în perioade de repaus (asemănătoare cu hibernarea) etc.

Păsările și mamiferele au toate funcţiile corpului mai intense; cantitatea de energie produsă în celule le permite să își menţină temperatura corpului relativ constantă (aproximativ 40°C păsările și 36–38°C mamiferele). Aceste animale „cu sânge cald” își reglează temperatura corpului prin mecanisme vizibile (blana sau penajul adaptate anotimpului, poziţii ale corpului etc.), dar și prin unele mai puţin vizibile, cum este modificarea diametrului vaselor de sânge din piele. Lărgirea vaselor din piele (vasodilataţia) permite un flux mai mare de sânge spre suprafaţa corpului, iar excesul de căldură (o formă de energie) este eliminat în mediul înconjurător. Când temperatura mediului scade, vasele de sânge își micșorează diametrul (vasoconstricţie), reducând fluxul sanguin spre piele, pentru a nu pierde din căldura internă.