Fizicus și Mecanicus vorbesc la telefon despre viteză. Folosind termenii din coloana dreaptă,
completați pe caiet dialogul lor.
Fizicus: Hei, Mecanicus! Ce faci?
Mecanicus: Bună ziua, Profesore! Mă joc cu o minge.
Fizicus: Este o minge mare?
sensul
Mecanicus: Nu este foarte mare, tocmai i-am măsurat volumul și are vreo 80 de centimetri … .
Fizicus: Și ce faci cu ea?
viteză
Mecanicus: Vreau să o lansez cu o … de 3 m/s.
direcția
Fizicus: Atunci când mi-ai spus … numerică a volumului mingii nu am simțit nevoia să cer
informații suplimentare. Dar dacă mi-ai spus valoarea numerică a vitezei, este insuficient
pentru a-mi da seama cum se va mișca mingea. Asta se întâmplă pentru că viteza poate fi
… în diverse moduri în … .
spațiu
Mecanicus: Și cum pot fi comunicate prin telefon, cuiva care nu vede ce se întâmplă acolo,
informații despre orientarea în spațiu a vitezei?
cubi
Fizicus: Simplu: Precizezi direcția, de exemplu verticală, și sensul, de exemplu, în sus.
Mecanicus: Ok! Atunci corectează-mă dacă am înțeles greșit: … este o dreaptă, iar … este
unul dintre cele două moduri în care poți parcurge acea dreaptă.
valoarea
Profesorul Fizicus ne explică!
Universul are legile lui. Dar legile Universului nu sunt scrise în cuvinte, ci în relații matematice,
adică în „limba Universului”. Care este oare legea mișcării rectilinii uniforme?
Pentru a o deduce, vom analiza mișcarea uniformă a unui autoturism pe o stradă dreaptă.
Atunci când Mecanicus s-a uitat pe geam, mașina se afla deja în mișcare rectilinie și uniformă și era la distanța
x0 de un pom considerat reper. Ceasul de la mâna lui indica momentul t0.
Ceasul își schimbă continuu indicația, deci momentul de timp t este variabil: t1, t2.
Odată cu timpul, se schimbă și distanța dintre pom și autoturism: x1, x2.
Relația de calcul a vitezei medii este v =
x – x0/t - t0
, în care x și t sunt variabile, iar v, x0 și t0 sunt constantele
mișcării.
Dacă determinăm x în funcție de t, obținem legea de mișcare:
x = x0 + v(t – t0)
Legea de mișcare se mai numește ecuație de mișcare.