În Europa există o diversitate de țărmuri, atât naturale, cât și antropice.
În funcție de geneză, de altitudine și evoluție, acestea au fost grupate
în țărmuri înalte și țărmuri joase.
Din categoria țărmurilor înalte fac parte țărmurile cu fiorduri, cu rias,
cu canale și insule (de tip dalmatic).
Țărmurile cu fiorduri (fig. 3) sunt specifice regiunilor muntoase înalte care
au fost acoperite de calota glaciară. După topirea calotei și ridicarea nivelului
oceanic, văile create de ghețari au fost inundate. Sunt caracteristice zonei litorale
a Norvegiei, Islandei și în nordul Scoției.
Țărmurile cu rias (fig. 4) sunt caracteristice litoralului Oceanului
Atlantic din Franța și Spania, unde mareele sunt puternice, modificând gurile
de vărsare ale râurilor. La flux, apele oceanelor/mărilor pătrund prin
gurile de vărsare ale râurilor formând golfuri, iar la reflux, când apele se
retrag, au aspectul unor plaje mlăștinoase.
Țărmurile cu canale și insule (de tip dalmatic) (fig. 5) sunt specifice țărmului
estic al Mării Adriatice (Croația), unde insulele sunt paralele cu linia
țărmului și sunt despărțite prin canale de țărm.
Din categoria țărmurilor joase fac parte țărmurile cu estuare, cu delte,
cu lagune maritime, cu limanuri maritime și cele cu poldere.
Țărmurile cu estuare (fig. 6) sunt caracteristice pentru fluviile din vestul
Europei (Tamisa, Sena, Loara, Garonne, Elba), care se varsă în mări sau
oceane cu maree puternică. Gura de vărsare a fluviilor are o formă specifică
de „pâlnie”.
Țărmurile cu delte sunt caracteristice litoralului unde fluviile se varsă
în mări sau oceane cu maree redusă (Volga, Dunăre, Pad – fig. 7).
Țărmurile cu lagune se întâlnesc pe țărmul Mării Negre (complexul
lagunar Razim-Sinoe) și al Mării Baltice (laguna Vistula – fig. 8). Lagunele
sunt întinderi de apă marină despărțite de restul mării printr-un cordon de
nisip. Acestea comunică cu marea printr-o strâmtoare.
Țărmurile cu limanuri sunt caracteristice țărmului de la Marea Neagră
(Techirghiol, Nistrului). Limanurile sunt lacuri formate în zona litorală prin
bararea gurii de vărsare a unui râu cu cordoane de nisip, sub acțiunea curenților
litorali.
Țărmurile cu poldere (fig. 9) sunt țărmuri antropice obținute prin lucrări
complexe de desecare, îndiguire și drenare permanentă. În Europa,
acestea sunt specifice litoralului Țărilor de Jos.
Amintește-ți!
Ce sunt estuarele? Dar deltele?
Fig. 3Țărm cu fiorduri (Norvegia)
Fig. 4Țărm cu rias (Spania)
Fig. 5Țărm dalmatic (Croația)
Fig. 6Estuarul Tamisei (Marea Britanie)
Fig. 7Delta Padului (Italia)
Fig. 8Laguna Vistula (Polonia)
Fig. 9Țărm cu poldere (Țările de Jos)
41
Exersează!
Realizează corespondența între tipul de țărm din prima coloană și țara specifică fiecărui tip de țărm din a doua coloană.