Fig. 2 Repartiția procentuală
a unităților de relief în Europa

Fig. 3 Vârful Elbrus (Federația Rusă)

Fig. 4 Câmpia Precaspică
(Federația Rusă)

Pe continentul Europa se întâlnesc toate unitățile majore de relief (câmpii, dealuri, podișuri și munți – fig. 1). Acestea prezintă o repartiție neuniformă la nivel continental: câmpiile ocupă aproximativ 57%, dealurile și podișurile – 37%, iar munții – 6% (fig. 2).

Fig. 1 Europa – Unități majore de relief

Altitudinea maximă (5642 m) din Europa este înregistrată în Vârful Elbrus din Munții Caucaz (fig. 3), iar altitudinea minimă (–28 m) este întâlnită în Câmpia Precaspică (fig. 4). Altitudinea medie atinge valoarea de 320 m.

În funcție de vârsta reliefului, cele mai vechi suprafețe de uscat se întâlnesc în partea estică (Platforma Est-Europeană) și nordică (Scutul Baltic) a continentului.

În orogeneza caledoniană s-au format cei mai vechi munți (Munții Scandinaviei, Munții Scoției și Munții Penini). A urmat apoi orogeneza hercinică, dezvoltată în centrul și în extremitatea estică a continentului, care a contribuit la formarea unor munți ce s-au erodat în timp, ajungând la stadiul de podiș sau masive izolate (Meseta Spaniolă, Masivul Central Francez, Munții Pădurea Neagră, Podișul Renaniei, Munții Măcin, Munții Ural etc.). Cele mai noi unități montane, formate în orogeneza alpină, sunt localizate în sudul continentului (Munții Alpi, Pirinei, Apenini, Dinarici, Carpați, Balcani, Caucaz etc.).