UNITATEA III

EUROPA – IDENTITATE GEOGRAFICĂ

Știai că…?

În Europa se află limita nordică de cultură pentru trei tipuri de plante: măslin (în jurul Mării Mediterane, până la aproximativ 40–45° latitudine nordică), viță-de-vie (până la 47° latitudine nordică) și cereale (până la 62° latitudine nordică).

În Europa, orezul se cultivă pe suprafețe restrânse, dar cu producții ridicate, în special în Câmpia Padului din Italia (fig. 4).

Provincia spaniolă Alicante este singurul loc din Europa unde se cultivă curmalul (plantă specifică oazelor din deșerturile arabe).

Fig. 4 Cultivarea orezului (Italia)

Fig. 5 Regiunea Champagne (Franța)

Fig. 6 Creșterea bovinelor
(Țările de Jos)

Printre statele europene cu zone viticole și cu podgorii renumite se remarcă: Franța (regiunea Champagne a fost numită sit al Patrimoniului Mondial UNESCO – fig. 5), Italia, Spania, Portugalia, România și Republica Moldova.

În Europa predomină creșterea intensivă a animalelor, în complexe agro-zootehnice specializate. Cu toate acestea, se mai întâlnește și forma tradițională de creștere a animalelor, respectiv cea pastorală, în munții înalți. Se cresc de regulă bovine (Țările de Jos – fig. 6, Franța, Germania), porcine (Polonia, Federația Rusă, Germania), ovine și caprine (Spania, Franța, România), cabaline (Federația Rusă, Polonia). De asemenea, se practică piscicultura (Islanda, Norvegia, Suedia), iar în nordul continentului se cresc reni (fig. 7). Avicultura (creșterea păsărilor) este răspândită pe întreg continentul, iar sericicultura în Europa Sudică.

În ultimele decenii, statele europene sunt orientate spre o agricultură ecologică. Rolul acesteia este de a furniza hrană naturală și sănătoasă și de a proteja mediul înconjurător. Statele cu cea mai mare piață pentru produse agricole ecologice sunt: Germania, Franța, Marea Britanie, Italia și Elveția. La nivelul Uniunii Europene, produsele agricole certificate ecologic sunt marcate cu o siglă oficială (fig. 8).

Fig. 7 Fermă de reni (Finlanda)

Fig. 8 Siglă pentru produse certificate
ecologic în Uniunea Europeană

Vreau să știu mai mult

Banca Mondială de Semințe Svalbard este un depozit de semințe aflat în Longyearbyen, Insula Svalbard (Norvegia). Aceasta a fost creată în anul 2008 de către un grup de cercetători și are ca scop conservarea, într-un depozit subteran (fig. 9), în condiții de maximă siguranță, a unei varietăți de semințe de plante, originare din toate colțurile globului (peste 1,5 milioane de mostre diferite de semințe din diverse culturi agricole).

Fig. 9 Intrarea în depozitul
de semințe Svalbard

Cuprins:

Fermă de reni – Finlanda