×

Cuprins:

RECAPITULARE INIȚIALĂ
RECONSTITUIREA TRECUTULUI
INSTRUMENTELE ISTORICULUI
I. Știu să identific o sursă istorică
Pentru a reconstitui trecutul, istoricii folosesc diferite mărturii (surse istorice): obiecte, texte, vestigii ale monumentelor etc. Sursele istorice pot fi scrise (inscripții, documente, cărți, hărți)/nescrise (unelte, arme, vase, podoabe, construcții etc.), vizuale, oficiale (documente) sau neoficiale (scrisori, jurnale etc.).
Istoricii, la rândul lor, realizează alte tipuri de documente: hărți, frize cronologice (axe), reconstituiri.
Sursele istorice se împart în două mari categorii:
a. primare – sunt acele mărturii apropiate de faptul, evenimentul despre care se vorbește și pe care îl descriu în mod direct, de la „fața locului”;
b. secundare – sunt acele texte care colectează și sintetizează informații din alte surse. Prin urmare, ele prezintă opinii ale unor persoane care nu au participat la evenimentul despre care relatează.
Priveşte cu atenție sursele A–C şi stabileşte dacă enunțurile de mai jos sunt adevărate sau false:
a. Sursa C este o sursă primară.
b. Sursa B este o sursă scrisă.
c. Sursa A oferă informații despre viața cotidiană.
A. Locuință neolitică
B. Forumul roman
C. Cartea Morților, papirus egiptean
Axă cronologică
Trecutul omenirii Acum Viitorul
Epoca străveche Epoca veche (Antichitatea) Epoca medievală (Evul Mediu) Epoca modernă Epoca contemporană Prezentul istoric image
II. Știu să citesc/să prezint un document
Ritmurile timpului
"Ritmul zilei era reglat, pentru țărani, de mersul soarelui pe cer, sau de clopotele mănăstirii din apropiere, care trăgeau din trei în trei ore. Pentru țăran, ziua începea odată cu răsăritul soarelui; pentru călugări, la miezul nopții. Noaptea, clopotarul mănăstirii se orienta după poziția astrelor – dacă cerul era senin sau după durata arderii unei lumânări de o anumită dimensiune (o noapte de iarnă se împărțea în trei lumânări) sau după numărul de pagini anumit pe care le citea. În timpul zilei, se folosea frecvent de un cadran solar. O variantă nouă a modului de măsurare a timpului şi de împărțire a zilei a apărut în secolul al XIII‑lea, în câteva centre manufacturiere textile din Franța (Amiens, Douai, Saint Omer), unde un clopot al oraşului ritma oficial munca trăgând de patru ori pe zi (marcând începerea, întreruperea pentru masă, reluarea şi încetarea lucrului).”
(Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației)
Titlul documentului/sursei istorice = Ritmurile timpului
Tipul documentului/sursei istorice (scrisă/nescrisă/vizuală, text, imagine, obiect) = text/ sursă istorică scrisă
Titlul operei = Istoria culturii și civilizației
Autorul = Textul a fost scris de Ovidiu Drimba. Dacă nu se cu- noaște autorul, putem spune că autorul unui text este necunoscut.
Data (secolul al XIII-lea) este extrem de importantă în istorie pentru că ne permite să facem legătura cu contextul istoric și cu alte evenimente din epocă.
7