| Dacă numerele naturale a, b și d verifică relațiile d | a și d | b, atunci numărul d este divizor comun al numerelor a și b. | Mulțimea divizorilor comuni ai numerelor naturale a și b este intersecția Da ⋂ Db . |
|
Observație.
1.
Numărul 1 este divizor comun al tuturor numerelor naturale.
Scriem 1 | n sau 1 ∈ Dn oricare ar fi numărul natural n.
2.
Dacă d este divizor comun al numerelor naturale nenule a
și b, atunci d ≤ a și d ≤ b.
|
Justificare
Orice număr natural n se scrie n = 1 · n,
deci 1|n.
Din d|a, rezultă a = d · x, cu x ≥1, deci d ≤ a.
Din d|b, rezultă b = d · y, cu y ≥1, deci d ≤ b.
|
|
Cel mai mare divizor comun al numerelor a și b este
cel mai mare număr natural nenul d, cu proprietatea că d
este divizor comun al numerelor a și b.
Scriem: c.m.m.d.c.(a, b) = d sau (a, b) = d.
|
Exemplu:
Divizorii comuni ai numerelor 8 și 12 sunt 1, 2, 4,
iar 1 < 2 < 4, deci cel mai mare divizor comun al
numerelor 8 și 12 este 4.
Scriem: c.m.m.d.c. (8, 12) = 4 sau (8, 12) = 4.
|
| Observație. Cel mai mare divizor comun al mai multor numere naturale este cel mai mare număr natural care este divizor comun al tuturor acestor numere. |
Exemplu:
Cel mai mare divizor comun al numerelor
6, 12 și 51 este 3 pentru că divizorii comuni ai numerelor
6, 12, 51 sunt 1 și 3, cel mai mare fiind 3.
Scriem (6, 12, 51) = 3.
|
| Dacă cel mai mare divizor comun al numerelor naturale nenule a și b este 1, atunci numerele a și b se numesc numere prime între ele. |
Exemplu:
(1, 7) = 1; (8, 1) = 1; (2, 7) = 1;
(2, 3) = 1; (7, 11) = 1; (3, 16) = 1;
(6, 35) = 1; (21, 10) =1.
|