Una dintre valorile esențiale ale societății interculturale, pe care voi ați studiat-o într-o lecție anterioară, este solidaritatea. Zilnic, putem observa manifestări ale solidarității între persoane, între grupuri și chiar la nivel internațional, între state, în situații de criză: cataclisme, epidemii, războaie etc. Există însă și momente în care, din diferite motive, solidaritatea lipsește. Lipsa de solidaritate înseamnă tratarea cu indiferență a problemelor unei persoane sau ale unei comunități, nepăsare față de suferințele celorlalți. Aceasta generează fenomene negative precum marginalizarea, excluderea, izolarea și, nu în ultimul rând, poate duce la declanșarea de tensiuni și de conflicte în familie sau în comunitate.

Marginalizarea înseamnă împingerea spre „marginea” societății a indivizilor sau a grupurilor care nu beneficiază la fel ca majoritatea societății de resurse economice (raportat la majoritate, sunt săraci, unii, fără condiții minime de trai), nu au acces la resurse politice (nu își cunosc drepturile și nu și le apără), educaționale şi comunicaționale ale comunității (abandonează școala înainte de a absolvi învățământul general obligatoriu).

Marginalizarea se manifestă și în școli unde, uneori, unul dintre elevi este așezat singur în spatele clasei, colegii nu-i vorbesc și nu se joacă cu el, iar profesorii îl ignoră, limitându-i-se astfel posibilitatea de a cere lămuriri suplimentare, de a-și expune punctele de vedere, de a participa la activități extrașcolare.

• marginalizare – îndepărtare către marginea societății a unei persoane, a unui grup; diminuarea nedreaptă a valorii unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare în mod voit; neluare în seamă.

• excludere/excluziune – eliminare, înlăturare, respingere; prin excluziune socială, anumite persoane sau grupuri sunt împiedicate să participe la viața socială.

• izolare (socială) – separare, lipsa sau refuzul contactului între indivizi și grupuri sociale.